marți, 15 august 2017

Moldova

Însemnări de călătorie

Întotdeauna mi-am dorit să văd ce-i dincolo de Prut. Mi-amintesc şi acum, era anul 2000, eram în vamă la Albiţa, trebuia să plec spre Bucureşti şi nu prea aveam chef. Rămăsesem aşa, privind lung peste frontieră şi jurându-mi în barbă că o să ajung şi eu acolo odată. De-atunci au trecut 17 ani. Între timp am traversat mări şi oceane, numai amărâta aia de graniţă dintre noi şi Moldova nu. Dar acum, dragi tovarăşi, pot să raportez: am trecut Prutul! Şi nu îmi pare rău că am făcut-o.

Dimpotrivă. Mă simt norocos că am făcut-o aşa cum am făcut-o. Am văzut Moldova aia adâncă, Moldova aia rurală. Adică Moldova aşa cum e ea. Nu Chişinăul. Chişinău e altă ţară, mai ales într-o ţară în care şi oraşele sunt nişte sate. Pentru că da, dacă ar fi să încep cu ceva despre Moldova, cu asta ar trebui: e o ţară eminamente rurală şi cu desăvârşire agrară. Acolo găleata e pe post de poşetă. Venind din ţara pungilor la un leu, m-am auzat să aud "dă-mi şi mie o găleată la doi lei".

Da, frate, găleata e la putere. Şi e bună schema. Când o întrebi pe duamna unde se duce, spune că are treabă şi tu o crezi, doar ţine pe braţ o găleată. Nu mai contează că în găleată are, de fapt, o sticlă de jumate pentru ţuică şi una de un litru jumate pentru vin, c-a trimis-o soţul în sat să ia băutură. Pentru că da, în Moldova se cam bea. Sună familiar, nu? Ei, mai sunt şi alte similitudini între popoarele noastre, precum faptul că domnul soţ îşi mai altoieşte jumătatea cu bâta de baseball sau cu patul de la puşcă din când în când la băutură.

A propos de puşcă, am tăiat porc când am ajuns acolo. Păi, cu puşca? Păi, da. Păi, tata socru (nu al meu, îi zicem aşa din principiu, că nu mai ştiu cum îl cheamă) beat pulă la 5 dimineaţa cu puşca în mână zice "du-ti şî viez dacâ iesti oleacî di bieri rieci" şi cât te duci tu auzi poc şi când te-ntorci găseşti porcul împuşcat în cap, agonizând şi te apuci şi tai, na, ce să faci. Law of the land. Din când în când mai scoţi câte o ulcică de vin din bordei şi... trai, neneacă. Bă, mi-a plăcut. M-am simţit exact ca la bunici.

Din păcate, mai era ceva ca la bunici: drumul de la graniţă până la Chişinău, care mi-a adus duios aminte de drumul Preuteşti - Dolhasca, pe care am fugit eu de acasă de la bunici pe vremea când nu ştiam ce înseamnă să fugi de acasă. Efectiv, aveai senzaţia că mergi pe marginea drumului, nu pe drum. A fost horror. Şi nici drumuri secundare care să nu fie din pământ nu am văzut. În schimb, după Chişinău, surpriză: toate drumurile naţionale erau linse. Noi-nouţe. Păcat că dintre toate, fix drumul spre Europa nu i-a interesat.

În rest, mult verde şi frumuseţe, natură frumoasă, codri bătrâni ce par neatinşi de secole, curăţenie pe marginea drumului, câte o roşie mâncată dimineaţa direct în grădină şi linişte, Multă linişte. Să nu auzi câteva zile motoare, tramvaie, claxoane, frâne, sirene, hărmălaie, certuri? Priceless. Cred c-am să mă întorc. Mai ales dacă fac, dracului, drumul ăla odată. Încercaţi-l pe cel de la vama Albiţa, nu mergeţi dinspre Iaşi că o să vă blestemaţi zilele.

vineri, 28 iulie 2017

Discernământ

Am rămas uimit câţi specialişti în minerit am văzut c-avem în ţară când am participat la protestele pentru (sau împotriva) Roşia Montană. Ori Roşia Montana, cum mai strigau unii pe acolo. Mii şi mii de oameni. Doar că la un moment, la ani după povestea asta, dat am stat de vorbă cu cineva care chiar se pricepe la subiect. Şi-am avut o revelaţie. Chiar mi-am zis în mintea mea: ce bine că tu te-ai dus la protest ca să te uiţi după femei! Altfel, astăzi te-ai fi văzut silit să recunoşti în mintea ta că eşti lipsit de discernământ şi c-ai fost manipulat ca un fraier. Nu ăsta-i subiectul azi, dar e un exemplu bun pentru ce urmează să zic.

Frate, cât de important e discernământul ăsta! Şi cât de puţină lume îl are, de fapt! Prostia, pe lângă  faptul că are nuanţele ei, poate fi, totuşi, benignă, în sensul că nu e malignă, nu în sensul c-ar face un bine societăţii. Dar chiar şi proştii pot fi utili, mai ales ăia care ştiu că nu se pricep. Dar ce te faci cu ăia care au impresia că se pricep? Exemple clasice de lipsă de discernământ: ai impresia că ştii arte marţiale c-ai văzut filme cu Chuck Norris; crezi că ştii nişte astronomie că te-ai uitat la Star Wars; am lăsat-o ultima pe preferata mea, respectiv, momentul când repeţi mai apăsat şi mai rar ce-ai zis mai devreme, tot în româneşte, crezând că aşa chinezul te va înţelege. Vedeţi unde bat?

Cel mai dur simptom al lipsei de discernământ care afectează societatea noastră e următorul: tu eşti un, să zicem, chimist briliant la bază. Master pe afară, tot tacâmul. Dar, în funcţie de subiectul la modă la televizor. azi vei fi jurist. Mâine vei fi medic, poimâine asistent social, săptămâna viitoare specialist în mediu. Şi ferească dumnezeu să-şi mai dea vreo contră marile puteri sau să apară subiectul sinistraţi, UE, NATO, astea. Mie când se întâmplă aşa ceva îmi vine să sun preventiv la 112, pentru că ştiu că mă aşteaptă statutul de sinistrat într-o avalanşă de geopolitologi. Şi când te gândeşti că mulţi din ăştia, profesionişti buni la ce făceau ei odată, au ajuns şefi şi acum sunt specialişti în management...

Ăsta e rezultatul a decenii în care nişte impostori au fost buni în tot şi în toate, au luat decizii cum le-au luat, iar copiii au fost educaţi că dacă învaţă mult vor putea face orice. Aia n-a fost şcoală. fraţilor, aia a fost agricultură! Iar agricultura e o chestie atât de mişto încât aş institui un premiu Nobel pentru agricultură, exact ca pentru pace. Războiul a fost  mereu o problemă pentru omenire, dar la fel a fost şi foametea. Să produci mâncare e un lucru nobil, de-asta am o părere fantastică despre agricultură. Dar nu foloseşti metode agricole în educaţie. Au băgat ăia materie în capul vostru, de învăţat ca poezia, cum se bagă cartofii la hectar. Dovadă clară că eram conduşi de nişte ţărani parveniţi care făceau ce făceau fără să se priceapă şi fără discernământ, cu metode învăţate la ei la ţară.

Discernământ înseamnă şi să ai puterea să-ţi dai seama şi să recunoşti că nu te pricepi la ceva şi să nu te bagi, nici măcar să-ţi tragi cu părerea. De-asta trebuie întotdeauna testat cât mai temeinic discernământul, mai ales pentru cei care ajung să hotărască destinele altora.


joi, 27 iulie 2017

Bălcescu

Tu stii cine a fost Balcescu?
a murit la 33 de ani
Cristean
Carmen, puteam fi moldova, ucraina sau iugoslavia
Stiu. Un falsificator al istoriei.
Carmen Ionela
sau POLONIA
Cristean
Polonia e bine astazi, dar fix ca noi, doar in statistici
Carmen Ionela
CE FALSIFICATOR, DOMLE?
Cristean
Stiu asta pentru ca ma vad in fiecare weekend cu polonezii care au fugit din tara sa munceasca in romania
L-a umflat cu pompa pe mihai viteazu de ne-am trezit cu el in toate orificiile
Carmen Ionela
HAI MA
Cristean
Eu inteleg ce spui
A fost un mare patriot, absolut
Dar exista un dar
Care i-a venit manusa fix lui ceausescu 100 ani mai tarziu
Carmen Ionela
anume?
Cristean
Cultul personalitatii
Carmen Ionela
Ceausescu ne-a futu istoria cuma vrut el
Cristean
Mihai viteazu a fost unul dintre instrumentele romantate de imagine
Pentru ambii
Pana la urma, nu s-a dat in laturi de la cutite in spate
Si era genul de persoana care folosea oamenii pe post de unitate de masura pentru pamant,
El nu tranzactiona pamant, ci sate, adica oameni
Stiu ce ziceam mai sus
Cateodata omul trebuie judecat prin prisma vremii lui
Nu mai poti judeca un om dupa numarul de capete taiate dintr-o lovitura de secure
Decat daca esti judecator de penal
Dar asta nu il face pe mihai un om mai bun, un roman mai bun sau un model
Ei, asta a facut din el balcescu
Si ceausescu
Ti-ar placea sa fii vanduta intr-o zi unui boier medieval? :))))
Carmen Ionela
Mihai Viteazul a avut soarta cea mai urata din istorie
Blcescu a murit la Palermo singur si f bolnav.
Cristean
Nu contest
Dar felul cum mori nu spune neaparat totul despre tine
Carmen Ionela
auzi....mie imi place cum unii dintre romani sunt canonizati
pe bune
Cristean
Poate ca multi pasoptisti ar fi avut alta soarta daca actionau altfel
Carmen Ionela
au fost avant garde -isti
atata tot
societatea nu era coapta
Cristean
Dupa stefan cel mare si bantuit de vinovatie canonizarile au inceput sa mi se para niste glume
Pasoptistii nu erau niste nimeni, erau elita societatii
Carmen Ionela
erau intelecuali si au avut soarta intelectualilor
Cristean
S-au grabit atunci ca fata mare la maritat la indemnul colegilor lor masoni din vest
Carmen Ionela
1848 a fost un esec peste tot
Cristean
Societatea a evoluat oricum si fara sacrificiul lor, ceea ce ne spune inca ceva despre ei
Carmen Ionela
programele scrise de ei au fost puse in practica dupa 1918
Cristean
Si anume ca multi erau baieti de bani gata care si-au cumparat diplomele pe afara
Ca nu i-a dus mintea sa o faca mai bine
Nu e cazul lui balcescu
El a fost un idealist
Carmen Ionela
auzi...astia cu diplomele cumparate tin cu guvernul actual, nu sunt opozanti
Cristean
Dar revin, pe vremea mui ceausescu balcescu era ministrul adevarului
*lui
Carmen Ionela
pai Ceausescu a speculat totul
Cristean
Da, dar a si avut ce
Carmen Ionela
auzi
Cristean
Eu nu neg rolul lui balcescu
Poate nu ne uneam niciodata din nou fara el
Carmen Ionela
pe manualul de istorie, pagina unu, era citatul ' cine nu-si cunoaste istoria, nu-si cun parintii' N.Ceausescu
Cristean
Vorbesc asa, ca intre doi pasionati de istorie
Balcescu a muncit la un ideal de tara care a devenit si realitate pana la urma
Din patriotism!
Romantand istoria.
Carmen Ionela
asa!!!!
auzi
daca nu ne romantam nois istria, sa o faca bulgarii?
Cristean
Eu sunt adeptul unui stil mai dur si mai realist in istorie