Străvechea artă a înghițiturilor mici (XX)

Pot să spun că oamenii vin și pleacă, dar atunci când ai grijă de vaci grase ai parte numai de mizerii în viață. Dar nu o fac, pentru că aș fura un citat fix de la un clasic pe care-l iubesc: Wooldoor Jebediah Sockbat. Pot să spun că faptul că m-am despărțit anul ăsta e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Dar nu o fac, pentru că mie-mi plac doar războaiele altora. Pot să spun că va fi bine. Dar nu o fac, pentru că știm cu toții că aș fi un idiot care n-are de unde să știe ce va fi. Pot să spun că diseară mă voi îmbăta atât de tare încât va fi nevoie să mă ducă băieții acasă și chiar o fac. A, da, și pot să spun că sunt fericit.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XIX)

Am o mărturisire de făcut: așa social n-am mai fost de când eram foarte mic. Acum sunt mic. De când eram foarte mic.

Comentariu de-al meu de pe hotniuz

Cam multa lume vad ca ii considera pe moldovenii din Basarabia niste tipi amarati din Barlad pe care i-au vazut ei in Gara de Nord. N-au nicio legatura. Moldovenii sunt scoliti, destepti, patrioti si mult mai putin balcanici sau fanarioti ca noi. Nu conteaza cat ne costa, intr-un final, daca ne unim, va merita. Capitalul uman e cel mai important intr-un popor. Toti se uita la resursele de prin subsol si de pe nu stiu unde. Asa cum daca vrei sa vezi cat de bogata e tara ta nu te uiti in pamant, te uiti in portofel, la fel si daca vrei sa vezi cat de evoluata e o tara nu te uiti la ce telefon are lumea, ci la ce are in cap. Iar moldovenii au calitate in cap, calitate din care noi am pierdut mult cand aia mai curajosi dintre noi au emigrat. Ei ar fi inlocuitorii perfecti, ba chiar mai mult decat atat. Au fost mintiti si manipulati atata timp, dar isi vor reveni. Si vor fi romani de care sa fim mandri, pot sa pun pariu.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XVIII)

M-am săturat de "o să fie bine". Toți sunt experți în bine, toți știu că binele va veni, e plin de profeți ai binelui mai ceva decât de profeți ai Apocalipsei Sfântului Ioan pă Varză. De unde știți, bă??? Și dacă tot știți, de ce frecați lumea la melodie? Și eu știu c-or să fie bine niște chestii, chiar știu, exact cum știu că niște chestii vor fi nașpa, asta e. Mă vedeți pe mine că bat oamenii la cap pe stradă că o să fie bine sau prost?Acuma, eu știu de unde pleacă tâmpenia asta. Dintr-o altă boală națională - părerismul de profesie.

Și dacă ați avut vreodată impresia că doar țiganul ăla cu șasă cai nu stăpânește conceptul de întrebare, uitați-vă mai atent în jur. Uitați-vă când se pune o întrebare cuiva câți proști din jur răspund și ei. Uitați-vă când spune ceva cineva, orice, câți idioți se grăbesc să-și tragă și ei cu părerea. Uitați-vă, știu că nu v-ați uitat. Că ei știu că nu i-a dat nimeni în judecată pentru o părere până acum, așa că-și închipuie că-i gratis. Și dacă-i gratis, atunci orice retardat nu poate, ci trebuie, este obligat să belească și el fasolea și să emită un truism.

Și uite-așa, "lasă, bă, c-o să fie bine". Și poate mi se pare doar mie, dar cu cât e mai prost omul, cu atât o să fie mai bine. Și, de fapt știți cine se pricepe cel mai bine și mai bine la "o să fie bine"? Virginii. Și, bineînțeles, virginele. La asta se pricep cel mai bine. La asta și la horoscop. De fapt (din nou de fapt, știu) cu cât mai nefutut omul, cu atât va fi mai bine. Logic!!! La mintea lor, mai prost de-atât n-are cum să fie, evident!Dar am o veste proastă. Mai ales pentru virgine și virgini.

Nu, nu vă spun că sunteți urâți și de-aia. De fapt, nici n-o să vă spun că o să fie, de fapt, prost, pentru că ați așteptat toată viața cu standarde nu știu de care și-o să vă fie frică să nu ieșiți la pensie singuri și-o să faceți un compromis de doi bani în care o să fie bine, doar că o să fiți în mod inexplicabil nefericiți și-o să faceți niște tâmpenii pe tema asta. Nu. Vestea proastă-i că va fi și rău. Că nimeni nu-ți spune "vezi că va fi și rău." De fapt, am descoperit că dacă-i spui așa ceva, lumea nici nu prea are chef să te asculte și, în general, refuză să te creadă.

De-asta, data următoare când va fi rău, eu am să fiu singurul din curtea școlii căruia o să-i pară bine. Singurul care va zice "v-am spus?Vitelor!". Știu, acuma deja pentru jumate dintre voi sunt un neam prost care se bucură de nefericirea oamenilor. Nici pe departe. Dar am și eu voie să mă bucur când am dreptate, chiar dacă suntem în mijlocul dezastrului. De ce nu m-aș bucura eu c-am avut dreptate cu un cataclism, cu un genocid, ceva (sau cu un divorț, că și astea-s probleme), când proștii au zis că va fi bine și s-au bucurat în avans și habar n-aveau ce-i așteaptă?

Și-atunci sper să am cât mai mulți analiști din ăștia ai binelui pe lângă mine. Să-i aud cum zic ei între ruinele fumegânde ale vieții lor c-o să fie mai bine și să-i întreb rânjind "să mori tu?".

The ancient art of small sips (XVII)

They say the black man is a pimp. On behalf of all Caucasian males, I find that deeply discriminating for the white bro. No, it's not some quote stolen from the Internet. It just occurred to me while I was doing the dishes...

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XVI)

Am făcut o listă luuungă de cumpărături. Am ajuns in josul paginii, nu mai aveam loc. Dar era mai bine așa. Că sus, în capul listei, am trecut dup-aia fix ceva foaaarte important. Cu liniuță - Liv52!!! Peste care, mai sus, am scris - Pieptene!!! Dă-mă dreacului de ‪#‎jamesdean‬ ...

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XV)

Mi-a spus vecină-mea că arăt bine. Ea are 70 de ani.

Vrei bani mai mulți?

Bună seara. Astăzi discutăm despre școala românească. Am văzut că s-au răzmerițat unii și-am zis că are rost. Am și eu vreo 19 ani de școală, cred că pot să vorbesc și despre experiența mea. Iar experiența mea e următoarea: m-am mutat la Romană și trec zi de zi pe lângă viitorii noștri conducători. Adică pe la ASE și SNSPA. Și-i aud, fără să vreau, na. Și nu pot să nu observ o chestie: zi de zi, există o prăpastie care se lărgește și adâncește. O prăpastie între învățământ și educație. Între școală și carte.

Și ei se cacă pe dumnealor că nu au suficienți bani. Că sunt subfinanțați. Sau suptfinanțați, depinde pe cine întrebi. Hai să vă spun ceva, boss. Nu, nu vă spun că lucrez la patron și vă plătesc din banii mei. Am înțeles, nu poți să le zici că-i plătești din impozitele tale, că-ți pui tot sistemul în cap. Dar însă totuși, vorba poetului. N-am ce să-i fac și tot la patron lucrez și ultimul text pe care l-am scris pentru patron avea 2229 de cuvinte. Și scriu din astea des. Pentru un singur cuvânt scris greșit, eu mâine rămân șomer. Zic asta pentru că s-a dat telefon și când l-am scris corect să fiu dat afară.

Ce să-i faci, există pe lumea asta oameni absolvenți de SNSPA sau ASE care-și închipuie că un simplu telefon dat la șef transformă un căcat în ceva publicabil, real, corect și de bun simț. Dar realitatea rămâne: pentru un cuvânt, eu îmi pierd pâinea. Și asta o citește acum, probabil, și un profesor căruia i-au picat TOȚI elevii la BAC.Și el mai bea o bere și mai dă o muie lu' una dintr-a unșpea și asteaptă pensia. Și bani mai mulți.

Sau hai, îmi cer scuze. Hai s-o luăm statistic. Jumătate din elevii tăi n-au trecut de BAC. Eu pentru un cuvânt sunt dat afară pe ușa din dos și la tine jumătate din munca ta e un rateu, un gunoi. Și tu nu pățești nimic. Vrei bani mai mulți??? Sugi pula! Vrei bani mai mulți??? La muncă, bă!!!!

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XIV)

Să vezi fază. M-am trezit cu ea în pat și nu știam cum o cheamă.

Antireclama zilei

"Freedom is not free" - Oana Pellea

Antireclama serii

De ce aș avea nevoie de protecție 72 h fără să fiu prin Deltă? Și dacă aș fi în Deltă, de ce aș avea nevoie de protecție? Poate împotriva țânțarilor...

Marți, cică

Nu mi-a venit să cred azi dimineață când am constatat că proprietarul meu, de fapt, nu mi-a plătit internetul. Căzusem și eu din pat la 6 cu chef de scris și când colo... Ce nu mi-a venit să cred era că fix aseară am dat unui prieten înapoi stick-ul de net mobil. Ironia lui moș crăciun. Și hai la birou. Hai la birou doar ca să constat că tot etajul era încuiat cu un lacăt de la care n-am cheie, are cheie doar secretara, care vine la 10, firește. Dă-i, sună, zbate-te și uite-așa am reușit și eu să penetrez în birou doar ca să zic asta - văd că e o dimineață din aia de marți pe care aș da-o și la alții, să vadă și ei cum e.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XII)

Săptămâna începe cu un mare NICIODATĂ. Nu-i nimic. Oricum, în dragoste și-n matematică nu se lucrează cu ceasul, mi-a zis mie un profesor într-a șasea. Nu știu de unde se pricepea la dragoste, eu cu el n-am făcut decât matematică.

Noroc de succes

Am un card de transport, să-mi trăiască. E înlocuitorul perfect pentru permis dacă-ți plac băutura. Merge peste tot, pe metrou, pe unde vrei. Numai la curve n-am abonament pe el. Dar e prea trecut de 11 jumate. Prea seară. Prea târziu pentru reatebeu. Prea aproape pentru taxi. Prea lene pentru mers pe jos. Și na, stau în centru, vin din centru, dar centrul Bucureștiului e prea centru. E de vreo câteva ori mai mare decât orașul tău, dacă stai în Dej. Dar ah, zeul științei combinate cu superstiții stupide în care cred eu e mare și iată că mă ajunge din urmă un autobuz. Și mai și oprește la stop! Îi trag un zâmbet de centuristă versată șoferului și-arăt spre ușă și minune, sunt salvat! Mai stau și eu degeaba două stații. Și se face verde. Și plecăm fix în altă direcție decât aia în care stau eu.

Misterul vrăjitoarelor

sau cum zbori cu mătura

Nu m-am întrebat niciodată cum le-a venit ălora de mai demult ideea cu vrăjitoarele care zboară pe mături. Pur și simplu n-am fost curios, cum n-am fost curios nici cum de n-a mai apărut în evanghelie episodul ăla cu Isus și cu băiatul pe care-l ia noaptea dezbrăcat la el în cameră. Dar uite, vezi, viața asta te-ajută și fără să te aștepți câteodată, cum ajută unii babele să treacă strada fără ca ele să vrea. Sau să facă dragoste fără ca ele să vrea. În fine, să n-o dăm în lăvuri, c-avem treabă.

Oamenii se pare c-au avut întotdeauna o pasiune pentru droguri. Altfel nu se explică de ce erau la mare căutare și prin evul mediu. Numai că pe atunci cel puțin europenii, știți voi, strămoșii voștri care-au inventat arsul pe rug pentru "vrăjitoare" sau "posedați" nu prea fumau. Și nici nu mâncau cu totul ce te făcea high - mătrăgună, de exemplu. Pentru că au aflat și ei, pe încercate, bineînțeles, că sunt șanse mari să faci cel puțin spume la gură, dacă nu să te întâlnești prematur cu domnul dumnezeul nostru Iisus Cristos mântuitorul nostru.

Așa că se lucra altfel: făceai un unguent, o cremă, dacă vreți. Ca și în ziua de azi, administrarea putea fi orală (cu posibile efecte cum ziceam mai sus), prin piele (riscuri mai mici și nu cine știe ce trip, pe șorici de analfabet care știa că apa face rău) sau stil supozitor. Și cum supozitoare nu aveau, dădeau mectonul respectiv pe coada de la mătură și... mai departe scrie-n carte. Mai pe scurt, așa te făceai high cu mătura. Acuma, când mă gândesc, mi se pare ironic. Deh, aveau și nespalații noștri de înaintași simțul umorului și făceau chiar și-un fel de metafore cu zburat pe mături. Sau oximoroni. Sau ce-or fi.

Un fel de "Nu călcați iarba! Băgați-v-o în cvr!"

Și-o sursă.

Străvechea artă a înghițiturilor mici (XI)

Din cauză de card reatebeu și de domn primar, a trebuit să stau la o coadă IMENSĂ azi în față la ASE. Aș fi vrut să mai dureze.